Pentalogul clipei..2..Challenge yourself!!!

Aceasta poza imi aduce aminte de un alpinist pe varful unui munte..iar vorbele sale erau urmatoarele:

“I didn’t conquer the mountain, I conquered myself!!!”

Cred ca am putea extrapola ideea si in cazul acesta. Deseori fugim din fata provocarilor de teama, de lene…din ignoranta…sau mii de alte motive. Dar…este uimitor ce invatam..nu despre altii…ci despre NOI INSINE…cand acceptam “drumul” mai laturalnic, neluminat si infricosator. Mai ales, cand stii ca nu ai cale de intoarcere. Acasa, in Romania, subconstientul stie ca indiferent de ce s-ar intampla, un singur apel(de obicei parintilor) te cam scoate din impas.

E ca si cum ai iesi la navigare pe un lac. INdiferent in ce directie ai lua-o, la un moment dar gasesti limanul. Dar in ocean regulile se schimba.

Pe lac afirmi: “Nu as face asa ceva NICIODATA”. Atat ii trebuie vietii ca sa-ti demonstreze exact contrariul in ocean…ce stiai nu se mai aplica…trebuie sa devii iscusit in a prevedea decat a repara, in a surprinde in loc de a fi surprins.

Desi prezentata metaforic sunt sigura ca reusiti sa cititi printre randuri.

Va provoc…la a-mi raspunde la:

Ce provocari credeti ca nu ati reusi sa infruntati? Ce confruntari ar trezi teama voastra cea mai launtrica?…in afara de serpi ))

Caci… un adevarat PR-ist nu navigheaza niciodata in mari si oceane linistite.

Pentalogul clipei..1..Start: Attitude!

Candva, undeva acum 2 ani, la mii de mile departare, singura, in aeroportul Hartsfield International Atlanta, pe la 7 dimineata dupa 3 ore de somn, la servici…in incercarea disperata de a ma trezi..am citit urmatoarele:”Attitude is everything. Attitude makes the difference“.

Si acum va veti intreba: “OK..Si???…Incerci sa spui ceva??” Sincer as putea spune multe, dar cred ca mai eficient ar fi sa va intreb: ”Aveti o atutidine contagioasa?”.

Abia cand ajungem la raspunsuri surprindem si legatura cu PR Yourself. Caci, in acesti 2 ani de zile…am cunoscut multe persoane internationale, dar cred ca imi ajung degetele de la o mana pentru a-i aminti pe cei “UNforgettableee”. Atitudinea lor era chiar contagioasa, zambetul pe buze indiferent de gradul oboselii, iar placerea de a sta de vorba cu ei te facea sa crezi ca ai devenit dependenta de ei. Sunt sigura ca multi o sa spuna..da..se intampla si in Romania. Sunt de acord, cunosc persoane extraordinare in tara mea, dar ma fascineaza diferentele culturale momentan.

Deci…acea prima clipa, primul contact vizual, prima vorba, prima atingere…este START-ul unei posibile contagiuni. Atitudinea da acest Start.

Tu ce vei face? Vei astepta sa ajungi la FINISH si sa te mandresti k ai terminat cursa sau sa te bucuri de START , de clipa, de oameni…de tine???

  Si inca ceva…Cum crezi ca te privesc cei din jur?E atitudinea ta…molipsitoare?Sincer!!!

PRisoner of your own image

Ecuatie:

180 de studenti + blog creativ despre RPI = sinucidere curata.

De aceea, “nematiciana” din fire m-am gandit sa schimb putin perspectiva. Acest blog nu va fi despre relatii publice asa cum am invatat la facultate, ci va surprinde:

How we PR OURSELVES in an international cultural environment?  

Propun aceasta intrebare deoarece cu totii stim ca prima impresie este ancora catre sufletul oamenilor din jurul nostru.

De asemenea, din momentul in care aceasta imagine apare in mintea celorlati noi devenim prisonieri. E ca intr-o inchisoare. Putem schimba camerele, avem voie sa iesim sa ne plimbam in curte, la biblioteca, dar tot dincolo de aceste gratii ramanem. A schimba complet impresia celorlalti asupra noastra este ca asteptarea eliberarii pe baza de “comportament impecabil”. Cate eforturi, cate incercari de a revizui ”buba”, care se pot irosi intr-o secunda…in scrum si pulbere.

 Si probabil spuneti: “Da, cum sa nu, de parca imi pasa ce parere au altii despre mine!”

INcrederea oamenilor a devenit o mina de aur. Fara cei din jur noi nu am fi nimic, nu ne-am autocunoaste, ar fi inutil sa ne autoevaluam sau sa ne autodezvoltam.

De aceea…Cum propuneti sa ne PR ourselves in fata strainilor?

Nu e ca si cum au timp sa te cunoasca o viata intreaga, totul atarna de cele cate secunde, minute, ore…

Prieteni de neuitat de care sa amintesti la un foc de tabara SAU adiere de vant si un email in Yahoo Adresses?