Pentalogul clipei..5..Risk!!!

Daca ar fi sa-l citez pe Shaw…situatia ar suna cam asa: “Get what you like OR you gonna like what you get“…si de ce sa ne complacem la ceva ce este simplu, aproape cand putem sa riscam pentru mai mult. Dar acest “mai mult” ar trebui sa aiba niste limite pentru a nu da nas in nas cu lacomia sau dependenta.

PR Yourself…implica risc. Riscul de a nu reusi, de a nu fi placut, de a nu intelege pe cei din jurul tau, de a esua acolo unde ar trebui sa cuceresti… si acestea sunt doar niste exemple in treacat…

Eu stau si ma intreb: Oare unde m-as opri de la risc? Din punct de vedere profesional. Caci cu cat urci mai mult in ierarhie, cu atat riscurile cresc. E normal , sunt interrelationte si sunt direct proportionale. Oare mi-ar risca viata pentru un job?

Ipotetic. Daca ati lucra pentru echipa de PR a presedinte si ati fi amenintat cu moartea daca nu inserati anumite greseli capitale in campania electorala…ce ati alege: viata sau job-ul? Ce riscati? Caci pana la urma e o moneda cu 2 parti…nici una favorabila!

Pentalogul clipei..4..Change the perspective!!!

Se spune ca pentru a avea mai mult decat ai obtinut trebuie sa devii mai mult decat esti. Daca nu te schimbi vei avea intotdeauna  ceea ce ai obtinut…

Este exact ca in poza…tine de perspectiva fiecaruia dinte noi, de referential si de motivatie…sa vedem capatul drumului sau curba.

Dar uneori…poate nu vedem nici una. Vedem doar drumul inapoi. Sau poate ne oprim exact acolo pe marginea drumului, admiram, contemplam…

…si continuam…dar noi…suntem altfel. Este imposibil sa fi ramas la fel ca inainte. Fiecare curba, fiecare oprire au un impact asupra noastra, constient sau inconstient. Dar nimic nu se compara cu deschiderea noastra insasi catre schimbare. Uneori ia forma adaptabilitatii, alteori a razvratirii…

IN melodia Buddha Bar- Bliss…sunt niste versuri extraordinare:

“It’s time for everybody to listen to the sound…of all the lonely people who leave beneath the ground. Don’t listen to another, just listen to yourself, cause  only change can happen when you change yourself. I won’t run. I won’t hide. I only want to leave my life.

A courage of conviction in everything you do, cause every little action only falls on to you. I don’t want excuses to hear you’re a better man, there are far too many people who want to give their best.

In this life ALL COMES BACK TO YOU!” – merita sa o ascultati!!!Va garantez!!!!

Cand eram in Romania multi prieteni imi spuneau..wow..vrei sa faci asa multe lucruri in acelasi timp, mai stai , mai rasufla, vrei sa calatoresti prea mult, nu o sa poti face tot ce iti doresti, caci viata nu e ceea ce visezi. Nu i-am ascultat. Mi-am propus mai mult si am reusit. Totul a prins contur. Aici, in lume…este exact invers. Cei din jurul meu vor mai mult decat mine, au calatorit mai mult, au visuri si mai marete. Ma motiveaza enorm..si realizez ce inseamna sa iesi din granitele cercului in care te invarteai!

Daca astepti ca viata sa-ti ofere…s-ar putea sa te trezesti spunand ca esti un ghinionist si ca tie nu ti s-a oferit sansa sa faci nimic. Ramai si speri sa moara capra vecinului. Mai nou sa se prabuseasca avionul cu care calatoreste. Dar daca iei deciziile in mainile tale…si lupri pentru ceea ce doresti..atunci te poti mandri ca AI REUSIT! Suna a manifest ce scriu aici, dar…daca nu as fi facut fiecare pas…probabil as  fi avut o verigheta pe mana si as fi calcat camasi si gatit ciorba.

PLus, schimbarea este benefica. Te poate indeparta de ceea ce ai avut sau te poate apropia mai mult, ajutandu-te sa apreciezi. 

Oricum, daca ar fi sa faceti un top cu ce schimbari dramatice NU ati face care ar fi acestea?

Pentalogul clipei..3..Seek for the MoMentuM!!!

Cu totii am fost macar o data in viata la rascruce de drumuri. De fapt..vom fi la o adevarata intersectie..in cateva luni…cu totii.POate ne intalnim in mijlocul iei si vom lua drumuri comune. Sau poate nu. Tocmai acel “MoMentuM”…va fi definitoriu. Ne vom intreba…sa stau in Romania, sa ma casatoresc, sa ma inscriu la un master in Europa…de ce sa raman in Romania “asta”, sa calatoresc, sa imi pun banii in banca…etc.

Pare ca si cum am fi intr-un labirint a intrebarilor fara iesire, dar sunt sigura ca orice drum am “apuca” o sa ne fie bine. Poate tine de optimismul meu sau naivitatea inceputului de carare, dar de ce sa ma ingrop in ganduri negre…cand ma pot bucura de raza de soare din mintea mea?

MoMentuM pune accentul nu pe ce, cine, unde, ci CAND!!! Astfel: MoMentuM..presupune inlantuirea a 3 M:  trecutul, prezentul si viitorul.

Sunt oameni care traiesc in trecut si indiferent de experientele reale ii auzi: “Ei…vreau acel Moment inapoi. Era asa frumos”…De obicei sunt oamenii care cand sunt intr-o  masina…se uita pe geamul din spate la drumul deja parcurs.

Altii, mai hedonisti (Ups..uite-ma si pe mine)..mai fac cu mana din cand in cand trecutului,  mai evadeaza imaginar pe aripile viitorului, dar nu ar da moMentum de acum pentru nimic in lume. Noi..din fire…avem o placere pentru geamurile laterale pentru a descoperi detaliile, dar si pentru cel din fata…caci acolo vedem ce ne asteapta, panorama, generalul.

Ei…uite si visatorii care planuiesc, se vad in viitor, respira visuri, construiesc afaceri profitabile, calatoresc in lume…DAR in viata de zi cu zi…spun “Nu pot acum, dar cand o sa am sansa o sa fac..si fac..si fac..astept doar momentuM potrivit”. In traducerea mea asta suna cam asa “NU fac acum ca bate vantul, cade frunza din copac. Dar cand porcul va zbura…ce succes voi avea!”. Sincer, am repulsie naturala fata de acesti oameni si incerc sa fug din calea lor…cu viteza luminii, caci “planurile” lor sunt atat de contagioase si te trag in ele ca nisipurile miscatoare.  Nu stiu pe ce geam se uita..cred k pe trapa!!!

 PR yourself…presupune un singur moMentum…Take it or leave it!!!Precum spune tatal meu..trenul vine in gara o singura data. Intr-adevar poti sa-l iei pe urmatorul..dar nu e la fel!

Ce fel de MoMentuM va reprezinta pe voi?Sau altfel spus…pe care geam al masinii priviti???

Pentalogul clipei..2..Challenge yourself!!!

Aceasta poza imi aduce aminte de un alpinist pe varful unui munte..iar vorbele sale erau urmatoarele:

“I didn’t conquer the mountain, I conquered myself!!!”

Cred ca am putea extrapola ideea si in cazul acesta. Deseori fugim din fata provocarilor de teama, de lene…din ignoranta…sau mii de alte motive. Dar…este uimitor ce invatam..nu despre altii…ci despre NOI INSINE…cand acceptam “drumul” mai laturalnic, neluminat si infricosator. Mai ales, cand stii ca nu ai cale de intoarcere. Acasa, in Romania, subconstientul stie ca indiferent de ce s-ar intampla, un singur apel(de obicei parintilor) te cam scoate din impas.

E ca si cum ai iesi la navigare pe un lac. INdiferent in ce directie ai lua-o, la un moment dar gasesti limanul. Dar in ocean regulile se schimba.

Pe lac afirmi: “Nu as face asa ceva NICIODATA”. Atat ii trebuie vietii ca sa-ti demonstreze exact contrariul in ocean…ce stiai nu se mai aplica…trebuie sa devii iscusit in a prevedea decat a repara, in a surprinde in loc de a fi surprins.

Desi prezentata metaforic sunt sigura ca reusiti sa cititi printre randuri.

Va provoc…la a-mi raspunde la:

Ce provocari credeti ca nu ati reusi sa infruntati? Ce confruntari ar trezi teama voastra cea mai launtrica?…in afara de serpi ))

Caci… un adevarat PR-ist nu navigheaza niciodata in mari si oceane linistite.

Pentalogul clipei..1..Start: Attitude!

Candva, undeva acum 2 ani, la mii de mile departare, singura, in aeroportul Hartsfield International Atlanta, pe la 7 dimineata dupa 3 ore de somn, la servici…in incercarea disperata de a ma trezi..am citit urmatoarele:”Attitude is everything. Attitude makes the difference“.

Si acum va veti intreba: “OK..Si???…Incerci sa spui ceva??” Sincer as putea spune multe, dar cred ca mai eficient ar fi sa va intreb: ”Aveti o atutidine contagioasa?”.

Abia cand ajungem la raspunsuri surprindem si legatura cu PR Yourself. Caci, in acesti 2 ani de zile…am cunoscut multe persoane internationale, dar cred ca imi ajung degetele de la o mana pentru a-i aminti pe cei “UNforgettableee”. Atitudinea lor era chiar contagioasa, zambetul pe buze indiferent de gradul oboselii, iar placerea de a sta de vorba cu ei te facea sa crezi ca ai devenit dependenta de ei. Sunt sigura ca multi o sa spuna..da..se intampla si in Romania. Sunt de acord, cunosc persoane extraordinare in tara mea, dar ma fascineaza diferentele culturale momentan.

Deci…acea prima clipa, primul contact vizual, prima vorba, prima atingere…este START-ul unei posibile contagiuni. Atitudinea da acest Start.

Tu ce vei face? Vei astepta sa ajungi la FINISH si sa te mandresti k ai terminat cursa sau sa te bucuri de START , de clipa, de oameni…de tine???

  Si inca ceva…Cum crezi ca te privesc cei din jur?E atitudinea ta…molipsitoare?Sincer!!!