Ecuatie:
180 de studenti + blog creativ despre RPI = sinucidere curata.
De aceea, “nematiciana” din fire m-am gandit sa schimb putin perspectiva. Acest blog nu va fi despre relatii publice asa cum am invatat la facultate, ci va surprinde:
How we PR OURSELVES in an international cultural environment?
Propun aceasta intrebare deoarece cu totii stim ca prima impresie este ancora catre sufletul oamenilor din jurul nostru.
De asemenea, din momentul in care aceasta imagine apare in mintea celorlati noi devenim prisonieri. E ca intr-o inchisoare. Putem schimba camerele, avem voie sa iesim sa ne plimbam in curte, la biblioteca, dar tot dincolo de aceste gratii ramanem. A schimba complet impresia celorlalti asupra noastra este ca asteptarea eliberarii pe baza de “comportament impecabil”. Cate eforturi, cate incercari de a revizui ”buba”, care se pot irosi intr-o secunda…in scrum si pulbere.
Si probabil spuneti: “Da, cum sa nu, de parca imi pasa ce parere au altii despre mine!”
INcrederea oamenilor a devenit o mina de aur. Fara cei din jur noi nu am fi nimic, nu ne-am autocunoaste, ar fi inutil sa ne autoevaluam sau sa ne autodezvoltam.
De aceea…Cum propuneti sa ne PR ourselves in fata strainilor?
Nu e ca si cum au timp sa te cunoasca o viata intreaga, totul atarna de cele cate secunde, minute, ore…
Prieteni de neuitat de care sa amintesti la un foc de tabara SAU adiere de vant si un email in Yahoo Adresses?
