Contra exemplu- oportunitate

Yap, yap, yap…dumeddddddd to swim!!!!To fight, to look for another one, to..sqeeze the difficulty, to scream to it and say…i can beat you…i can make it.

Ideea de baza este ca …optimistul regaseste o ocazie in fiecare situatie dificila..pe cand

pesimistul gaseste ceva dificil in orice ocazie.

Optimistul rade ca sa uite, pesimistul uita sa rada…Si in uitarea aceasta sau in rasetele perpetue gasim aceasta oportunitate. Ca ne uitam la ea si ii face din mana sau ne agatam cu ghearele de ea…tine de noi. Oricum ar fi e o biruinta. In primul caz..biruinta nepasarii, a fricii, a prostiei. In al doilea caz..biruinta sinelui…caci din toate biruintele cea mai grea este asupra ta insuti.

Oportunitatile ne bat la usa. Prea mult zgomot?

Contra exemplu- Riskkk

Asa arata varianta initiala…

Iata ce a facut pesimismul din ea…

 Nu ar trebui sa spunem niciodata ca oamenii sunt rai. Ar trebui sa cautam doar acul.

Acela care ii inteapa, care ii jeneaza, care nu ii lasa.

Orice teama…are un varf de ac ascuns pe undeva.

A spune ca nu iti este teama…te face fie snob, fie cel mai mare mincinos. Oricare varianta ar fi…nu prea te pune intr-o lumina buna. Nu neg importanta temerii, dar neg complacerea oamenilor in ele. Justificarea neincercarii, ascunderea in spatele degetului de “teama” ca…va picura, va fulgera, va cadea, va etc. Caci daca pui o samanta de indoiala vei culege o recolta de frica. Seamana o samanta de frica si vei culege exact lucrul de care ti-e frica.

Nu ar trebui sa ne inspaimante gandul ca viata se va termina, ci acela ca ar putea sa nu inceapa. Si nici ca va incepe daca ne cuibarim in culcusul fricii, a temerilor, a senzatiilor neplacute. Din acestea invatam. Ele ne confera increderea ca am reusit, am invins, am doborat un stalp de care ma tot loveam in drum.

UN om fara frica este un vagabond care merge spre nicaieri.

Un om care care isi recunoaste frica…este un vagabond care stie pe unde sa mearga.

Un om care isi pune frica la incercare…nu va mai fi un vagabond al sinelui. Se va regasi prin frica.

 Intrebarea finala ar fi…

“Ultima oara cand ai esuat,

        te-ai oprit pentru ca ai gresit

sau

 ai gresit pentru ca te-ai oprit?”

Eu recunosc. Ma oprisem.

Contra exemplu- atitudine

Un prieten de al meu, probabil saturat de ideile mele optimiste si roz, s-a gandit sa-mi ofere sansa de a intoarce carul cu fan. Astfel, mi-a “dedicat” un site intitulat despair.org…preocupat in mare parte de a demonstra ca jumatatea plina a paharului poate fi de fapt cea goala.

Motivatie versus demotivatie.

Si..ca un prieten adevarat nu s-a lasat pana nu mi-a gasit cate un contraargument pentru fiecare punct al Pentalogului Clipei.

Sa incepem….cu ATITUDINEA.

Intr-adevar o atitudine negativa este ca un virus. Oricat de imun ai fi, la un moment dat, expus o perioada prelungita s-ar putea sa iti dispara nu numai zambetul, dar si urma de “ridicat colturile gurii”. Indiferent unde te-ai ascunde…mai dai de un astfel de virus. Contemporaneitatea pare sa ii cloneze.

Citeam undeva ca “diplomatia este arta de a spune cutu, cutu…pana pui mana pe o piatra”. La fel si cu atitudinea.

Crezi k esti optimist…si zambesti…zambesti..pana in momentul in care…ai vrea, dar nu mai poti. Ti s-a uscat.

Dar si invers se aplica aceeasi regula, poti sa fii suuuuper pesimist, sa ucizi orice voie buna din jurul tau, sa tot secatuiesti persoanele dragi cu ganduri sinucigase (metaforic vorbind), dar macar din cand in cand cred ca si astfel de oameni se bucura, acolo adanc in ei, unde nimeni nu ii vede. Macar atunci cand se indragostesc cu adevarat. Dar..vai si vaii..si vaiiii..de cel/cea…de care s-a indragostit. Va trebuie sa se joace cu un arici, dar fara a-i deranja acele. Misiune…imposibila…ASta daca nu e si ea un arici.

Incerc sa-mi imaginez doi arici jucandu-se…fara a-si atinge acele. Deja am ajuns la MIssion Impossible reloaded.