Contra exemplu- Riskkk

Asa arata varianta initiala…

Iata ce a facut pesimismul din ea…

 Nu ar trebui sa spunem niciodata ca oamenii sunt rai. Ar trebui sa cautam doar acul.

Acela care ii inteapa, care ii jeneaza, care nu ii lasa.

Orice teama…are un varf de ac ascuns pe undeva.

A spune ca nu iti este teama…te face fie snob, fie cel mai mare mincinos. Oricare varianta ar fi…nu prea te pune intr-o lumina buna. Nu neg importanta temerii, dar neg complacerea oamenilor in ele. Justificarea neincercarii, ascunderea in spatele degetului de “teama” ca…va picura, va fulgera, va cadea, va etc. Caci daca pui o samanta de indoiala vei culege o recolta de frica. Seamana o samanta de frica si vei culege exact lucrul de care ti-e frica.

Nu ar trebui sa ne inspaimante gandul ca viata se va termina, ci acela ca ar putea sa nu inceapa. Si nici ca va incepe daca ne cuibarim in culcusul fricii, a temerilor, a senzatiilor neplacute. Din acestea invatam. Ele ne confera increderea ca am reusit, am invins, am doborat un stalp de care ma tot loveam in drum.

UN om fara frica este un vagabond care merge spre nicaieri.

Un om care care isi recunoaste frica…este un vagabond care stie pe unde sa mearga.

Un om care isi pune frica la incercare…nu va mai fi un vagabond al sinelui. Se va regasi prin frica.

 Intrebarea finala ar fi…

“Ultima oara cand ai esuat,

        te-ai oprit pentru ca ai gresit

sau

 ai gresit pentru ca te-ai oprit?”

Eu recunosc. Ma oprisem.