Pentalogul clipei..2..Challenge yourself!!!
martie 16, 2007
Aceasta poza imi aduce aminte de un alpinist pe varful unui munte..iar vorbele sale erau urmatoarele:
“I didn’t conquer the mountain, I conquered myself!!!”
Cred ca am putea extrapola ideea si in cazul acesta. Deseori fugim din fata provocarilor de teama, de lene…din ignoranta…sau mii de alte motive. Dar…este uimitor ce invatam..nu despre altii…ci despre NOI INSINE…cand acceptam “drumul” mai laturalnic, neluminat si infricosator. Mai ales, cand stii ca nu ai cale de intoarcere. Acasa, in Romania, subconstientul stie ca indiferent de ce s-ar intampla, un singur apel(de obicei parintilor) te cam scoate din impas.
E ca si cum ai iesi la navigare pe un lac. INdiferent in ce directie ai lua-o, la un moment dar gasesti limanul. Dar in ocean regulile se schimba.
Pe lac afirmi: “Nu as face asa ceva NICIODATA”. Atat ii trebuie vietii ca sa-ti demonstreze exact contrariul in ocean…ce stiai nu se mai aplica…trebuie sa devii iscusit in a prevedea decat a repara, in a surprinde in loc de a fi surprins.
Desi prezentata metaforic sunt sigura ca reusiti sa cititi printre randuri.
Va provoc…la a-mi raspunde la:
Ce provocari credeti ca nu ati reusi sa infruntati? Ce confruntari ar trezi teama voastra cea mai launtrica?…in afara de serpi 
))
Caci… un adevarat PR-ist nu navigheaza niciodata in mari si oceane linistite.
Imi place foarte mult felul in care ai scris fiecare dintre post-urile tale. Provoaca in mine putina respingere insa pentru ca nu imi plac abordarile unilaterale! Cu provocari avem de-a face cu totii. Si in acelasi timp viata unora este pur si simplu usoara – nu trebuie acuzati din cauza asta! Mie imi este tare frica de lipsa de tinte – de exemplu mi-e frica de toate alegerile pe care va trebui sa le fac odata ajunsa in UK. Si asta in conditiile in care nu o sa trebuiasca sa ma zbat chiar singura! Sunt o fricoasa!
Nu cred ca esti fricoasa, din contra, eu te stiu o luptatoare. Poate abordarile mele doar par unilaterale..caco paradoxal..eu nu vad niciodata unilateralitatea, ci multitudinea de optiuni si posibilitati. NU stiu cum se face ca sunt intotdeauna la rascruce…de vanturi, de drumuri, de sentimente. Stiu ca nu trebuie sa cataoghez lumea in functie de propriile canoane, am multi prieteni care au o viata frumoasa si linistita, dar acea viata nu este pentru mine. Nu ii judec, nu ii critic, ii apreciez pe toti, doar ca imi pare rau ca nu se bucura mai mult de clipe. De momente…ca nu sunt mai “nebunatici”. Cci doar o viata avem.
Hm..temeri…frici…Raman la serpi, reptile si rechini.
Dar daca trebuie sa schimb registrul si sa deschid usa relatiilor publice…temerea mea ar fi sa lucrez in cel mai antipatic, neloial si barfitor colectiv. Este lucrul din viata care te macina zilnic..si unoeri e posibil sa-ti dai seama ca te-au mancat cu totul..dar prea tarziu.
Yap..been there done that. Prima mea slujba roia intr-un furnicar de barfe si rautati. Indiferent de ce faceai..ajungeai tinta Darts. Si regula nu se aplica la mine,ci la toata lumea.FFoarte urat. Si de atunci pana acum, tot nu mi-am schimbat parerea. Poate se imbunatateste situatia..dar de barfitori nu scapi…nici de fel. Precum afirma Radu Paraschivescu in Ghidul Nesimtitului, oriunde te-ai duce nu scapi de ei..se tin scai(el referindu-se la nesimtiti, bineinteles).
Teama mea ar fi singurtatea. Aceasta m-ar ofili cel mai mult, cel mai intens si ireversibil.
Stiu ca Pascal Bruckner spunea, asemeni lui Blaise Pascal ca..noi fugim de noi insine refugiindu-ne in divertisment, placeri, intalniri cu prietenii. Dar..si daca am ramane singuri cu noi insine tot timpul cata nebunie, cate scantei si cate lucruri pierdue ar fi. Caci nu vom aveam niciodata o imagine reala despre noi insine pana nu avem un grad de comparatie, pana nu schimbam un gand, un cuvant cu cei din jurul nostru.
Oh…cat te inteleg. Si eu incerc sa fug de singuratate deseori. Dar vine din urma indiferent de ce ai face, si te prinde in gheara. Este uimitor dar este asa placut sa mai ramai si cu tine insuti din cand in cand, sa te bucuri de acea liniste a respiratiei, de bataile propriei inimi. Susurul gandurilor, zgomotul pasilor…Si ATAT.