PRisoner of your own image
martie 14, 2007
Ecuatie:
180 de studenti + blog creativ despre RPI = sinucidere curata.
De aceea, “nematiciana” din fire m-am gandit sa schimb putin perspectiva. Acest blog nu va fi despre relatii publice asa cum am invatat la facultate, ci va surprinde:
How we PR OURSELVES in an international cultural environment?
Propun aceasta intrebare deoarece cu totii stim ca prima impresie este ancora catre sufletul oamenilor din jurul nostru.
De asemenea, din momentul in care aceasta imagine apare in mintea celorlati noi devenim prisonieri. E ca intr-o inchisoare. Putem schimba camerele, avem voie sa iesim sa ne plimbam in curte, la biblioteca, dar tot dincolo de aceste gratii ramanem. A schimba complet impresia celorlalti asupra noastra este ca asteptarea eliberarii pe baza de “comportament impecabil”. Cate eforturi, cate incercari de a revizui ”buba”, care se pot irosi intr-o secunda…in scrum si pulbere.
Si probabil spuneti: “Da, cum sa nu, de parca imi pasa ce parere au altii despre mine!”
INcrederea oamenilor a devenit o mina de aur. Fara cei din jur noi nu am fi nimic, nu ne-am autocunoaste, ar fi inutil sa ne autoevaluam sau sa ne autodezvoltam.
De aceea…Cum propuneti sa ne PR ourselves in fata strainilor?
Nu e ca si cum au timp sa te cunoasca o viata intreaga, totul atarna de cele cate secunde, minute, ore…
Prieteni de neuitat de care sa amintesti la un foc de tabara SAU adiere de vant si un email in Yahoo Adresses?
A schimba paradigma e greu…, chiar foarte greu. Imaginea ta ca om, ca roman, o poti schimba pentru cateva persoane, dar la nivelul colectivitatii este mai complicat. Este nevoie de mai mult decat o initiativa individuala, trebuie gasita o latura care merge exploatata…Are cineva idei?
Ideea mea nu surprinde colectivitatea, ci individul. Imaginea fiecaruia dintre noi…pe care ne-o creem ca om, ca persoana, ca strain. Cum molipsim prietenii nostri prin atitudine, personalitate, fler, carisma..ALTFEL SPUS prin NOI INSINE.
Intr-adevar, ideea ta e izvor de un bou blog: cum iesim de sub umbrela “E roman!!!Fugiti si ascundeti portofelul!”. O sa tin cont de ea…o noua categorie poate.
Asta dupa ce voi posta Pentalogul Vietii..asa cum il vad eu.
Ehh…, imaginea noastra ca oameni…Ce frumos suna! Uneori suntem atat de atenti cu noi insine, alteori uitam pur si simplu cine suntem. Prietenii nostri ne sunt prieteni, ne cunosc, ne dau SANSA de a le arata cine suntem, pe cand minutele necesare pentru a impresiona un strain sunt ca mersul pe sarma – ori ajungi unde trebuie, ori pici…
O sa incerc sa imi schimb “ochelarii” de fiecare data cand este nevoie, ceea ce mi-e frica e sa nu ii amestec intre ei…
P.S: Asteptam Pentalogul.
Oricum sa-ti las si adresa blogului meu
blog.myspace.com/loredana_g.
Cred k in momentul in care ne focalizam pe ochelari…am pierdut insasi esenta metaforei. De ce sa ratam sansa de a privi prin ce ochelari se nimereste si sa oferim sansa de a fi prietenosi neconditionat, decat sa ne gandim: “Ups, am citi in X carte ca nu trebuie sa ma prezint astfel”, “trebuie sa privesc in unghi de 43.25grade pentru ca acolo nu par prea dominant, dar nici sumisiv”. Stiu ca iti place muzica..cred k este la fel: iei chitara si canti…nu te gandesti unde trebuie sa asezi degetele (asta dc nu esti ca mine, incompetent auditiv).
Sincer, nu cred ca se pune PRoblema sa ne PR ourself intr-un context international, in situatia de “unu la unu” sau de “unu la cativa”. Cred ca pur si simplu trebuie sa fii natural, u’ve gotta be yourself. Si atunci, based upon something, o pasiune comuna-muzica, literatura, film, fotbal,natura, viata, un joint- sa faci Revelionul in 2017 cu Helga si cu familia ei, in Danemarca.
Why PR yourself? Inseamna ca urmaresti ceva. Inseamna ca urmaresti mai mult decat un simplu friendship. Decat sa incerci sa impresionezi un italian, care stiind ca esti roman, te considera tigan, nu mai bine te reorientezi catre un polonez. Conteaza din ce tara provin prietenii tai?
Inteleg un PR pentru tine ca roman, dar un PR pentru tine ca om, insemnand mai mult decat ceea ce faci in mod natural…inseamna sa te schimbi.Vei mai reusi sa faci diferenta intre tine cea dinainte si cea de acum, upgradata cu PR?
Argumentul tau este foarte pertinent, recunosc.
Dar nu poti spune ca suntem stanci si asa cum suntem dati de la natura asa ramanem, doar ne schimbam in functie de ce face vantul si ploaia din noi. Avem sansa de a ne slefui si singuri, in functie de situatie.
Adica daca esti la negocieri in Japonia va trebui sa tii cont de diferentele culturale decat daca este in Piata Victoriei, sediul orange, et 2.
Sa te PR yourself in context cultural diferit presupune sa stii unde te duci, ce ai de facut.
De asemenea tine si de persoanele pe care le cunosti: tipu dragut din tramvai va trebui altfel abordat (ipotetic vorbind, bineinteles) decat posibilul manager.Intr-adevar aceasta parte se aplica si la Romania, dar sa spunem ca am extrapolat problema “abroad” pentru a-i trasa o urma de atractie.
Va spun sigur ca nici voua nu v-ar placea sa va intalniti numai cu oameni care si-au studiat toate miscarile si si-au masurat fiecare vorbulita si fiecare piesa de imbracaminte… Daca poti imbunatatii ceva la tine ramanand tu insuti/insati – f bine… Daca nu – sa stii ca o sa plictisesti pe toata lumea la un moment dat! Sau poate din contra, va trebui sa dai masca jos (si atunci mai bine nu ti-o pui)! Si ingrijorarea asta de cum ne prezentam strainilor este deja patologica! Eu nu cred ca isi doreste cineva sa aiba de-a face cu un italian care este atat de tampit incat sa creada ca toti romanii sunt romi!
Bun, in primul rand se pot identifica o serie de lucruri de bun simt pe care nu ar trebui sa le faci niciunde> nu te scobesti in nas ca nu e frumos, nu mananci cu mana decat daca e vreo traditie, stai drept si zambesti. Acum, eu cred ca cel mai mult conteaza relatia pe care o ai cu un grup in fata caruia vrei sa-ti faci campanie. Daca esti turist in strainatate si cunosti la drum de seara, in nu stiu ce club o gasca de straini, sigur nu-ti va sta gandul la o pr-izare a ta in fata lor. Daca pleci cu jobul, la conferinta sau mai stiu eu ce, iti vei aranja gulerul de la camasa, te vei face prezentabil si iti vei etala cunostintele.
Am observat insa, ca la nivel foarte general, strainii nu se astepta sa stim atat de multe ,,chestii” si sa fim capabil sa purtam conversatii pe teme diverse.
Da…intr-adevar multi raman surprinsi de cunostintele noastre, dar mai ales despre limbile straine pe care le cunoastem. Mai ales americanii. Daca spui unui american ca stii 2 limbi straine zic wow, daca depasesti 3 deja esti super destept. Cand le-am spus ca stiu 5 (cu adnotatia: NU FLUENT!!!Doar basics) ..ma vedeau un geniu. Dar in romania este super normal,mai toti invatam engleza si franceza/germana la scoala, apoi mai vine spaniola..sa 5raiasca bunica/mama care se uita la telenovele la singurul televozor din casa..iar italiana..care e un fel de romana…de la desenele animate din copialrie de pe Sailor MOon..si altele de acest gen!Dar cu toate acestea…tot esti privit ca un “ciudat” dincolo de Oceanul Atlantic.